I Have a Dream: Asupra animalelor ameninţate de dispariţie…

Ştii că n-o să admiri niciodată pe viu nici 1% din speciile de animale pe care le-ai văzut la televizor? Gorila, cimpanzeul, panda uriaş, balena albastră, pinguinul, ursul polar, tigrul, elefantul, rinocerul, delfinul, urangutanul, rechinul… Am dat şi câteva denumiri generice.

Acum mulţi ani am văzut pe Animal Planet o specie de delfin care trăia în fluviul chinezesc Yangtze, iar situaţia lui nu era prea roz, doar câteva sute de exemplare mai existând la vremea aceea. De-abia azi am aflat, la un search pe Google, că este considerat “posibil dispărut”, cercetările oamenilor de ştiinţă chinezi eşuând în încercarea de a prinde un exemplar în captivitate acum mai bine de 2 ani. Mai mult decât atât, ultima apariţie a sa “pe bune” a fost semnalată în anul 2002. Nu ştiam ce să zic imediat după ce am citit ştirea. Eram trist. Nu de extincţia asta, ci din cauza neputinţei.

Populaţia de gaviali este puţin sub 200 de exemplare în momentul de faţă. Gavialul este un alt animal pe care l-am admirat în atlasele zoologice chiar înainte de anul 2000. Aceeaşi neputinţă mă roade şi acum.

Situaţia păsărilor mă îngrijorează cel mai mult, fiind animalele mele preferate. Următoarele trei au ajuns să trăiască numai în captivitate (grădini zoologice sau parcuri sau ce-or mai avea oamenii pe acolo). Tragic este că, evident, un animal “de casă” nu se mai poate descurca de unul singur în sălbăticie. Natura (sau ce a mai rămas din ea) nu-i va mai primi niciodată în sânul ei… deşi sunt cazuri când omul a reuşit să reintroducă specii în diverse zone. Concluzii cum ar fi “există o şansă” nu-s, totuşi, cele mai bune în cazul ăsta.

În situaţia celor 3 păsări frumoase sunt NENUMĂRATE altele. Mai grav este când ai extrem de puţine exemplare pe care trebuie să le găseşti în sălbăticie, iar şansele să mai salvezi o specie se micşorează cu fiecare nouă zi. Unde e farmecul acestor fiinţe dacă le ţinem în cuşti, colivii, ţarcuri etc. ? De ce trebuie să ne transformăm planeta într-o lume cu structuri uriaşe de beton, muzică proastă, îmbrăcăminte gay, filme porno şi jocuri pe calculator? Cum o să reacţionezi când la ştirile de pe postul tău preferat o să auzi că ultimul exemplar de panda uriaş şi-a dat duhul? Sau când, dacă vrei să vezi o gorilă, ţi se recomandă “King Kong”? Repet, ştii că sunt mari şanse să nu vezi pe viu niciunul din animalele alea marfă de la televizor?

Omul este un trădător. Ca şi Iscarioteanul, se va căi după. Câte generaţii vor regreta distrugerea în masă a valorilor oferite de natură pe nimic omenirii? Unora li se rupe pula când altora li se rupe sufletul.

Ce poţi să faci tu? Dacă eşti un burtos mediocru, comod şi leneş, poţi să te rogi pentru iertarea tuturor păcatelor. Unora ne-ar fi de folos… Dar dacă vrei să iei măsuri, nu uita că numai începând cu tine se poate realiza ceva! O schimbare uriaşă pentru un om ca tine nu este decât un pas mic pentru planetă, într-adevăr. Totuşi, sigur. Acest pas poate face diferenţa dintre “a fi sau a nu fi?” în atâtea şi atâtea situaţii. Fă-l tu primul ca să aibă lumea pe cine să urmeze. Şi ce te poate costa? Nimic. Poate doar 10 minute pe zi din somnul tău. În jur de o oră pe săptămână. Alţii şi-au dedicat o viaţă întreagă naturii (să-l amintim pe regretatul Steve Irwin). [...]

Say your words

Trebuie sa fiti conectat sa comentezi un post.